referate
Referate

Referate

Referate

Nota referat
La conac - povestire

Nota Referatului: 6.0
nota referat pentru La conac - povestire
Acorda o nota pentru referatul:
La conac - povestire
nota referate
  22 vot(uri) Afisari: 3418

La conac - povestire - Referate Romana


Informatii referat La conac - povestire
AutorIulia
Marime: 11 Kb
Nivel:liceu

Previzualizare partiala a referatului La conac - povestire
La conac
- de Ion Luca Caragiale -

Din Poeniţa vine domol la vale un călăreţ tânăr în buiestru ţâcanit...
N-are de ce să gonească; soarele nu s-a ridicat nici de două suliţe; înainte de nămiezi, are să ajungă la conac, la Sălcuţa, dincolo de jumătatea drumului... Acolo stă un ceas, să dea grăunţe calului; până la toacă, e-n oraş la boierul. Gândindu-se la boierul, se pipăie-n sân - legătura cu banii stă bine.
A trecut de cotul dealului la câmp deschis.
E a doua zi de sfântul Gheorghe. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. La vale, în zare adâncă, sclipeşte undoind aerul dimineţii calde, iar în păduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui, păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri.
- Da-ncotro, -ncotro, flăcăule? întreabă cineva din urmă pe tânărul călăreţ.
Acesta întoarce capul. Din urmă îl ajunge un alt călăreţ. De unde a răsărit omul acesta? fiindcă, tot drumul, tânărul, măcar că şi-a întors privirile de multe ori pe calea umblată, nu a luat seama să mai vină cineva după el; chiar a gândit: câtă singurătate de dimineaţă pe un drum aşa de căutat întotdeauna!
- La vale... răspunde tânărul. Da, dumneata?
- Tot la vale...
Şi cu vorba aceasta strângându-şi calul în pulpe trece alăturea înaintaşului.
- Drum bun, flăcăule!
- Şidumitale!
- Bine că te-ntâlnii!... Mi-e urât să fiu singur, mai ales la drum.
Călătorul după chip şi port e un negustor, vreun orzar ori cirezar, de cari umbla pân sate după daraveri; un roşcodan grăsuliu, cu faţa vioaie; cârn şi pistrui; dar om plăcut la înfâţişare şi tovarăş glumeţ; numai atâta că e şaşiu, şi când se uită drept în ochii tânărului, îi face aşa ca o ameţeală, cu un fel de durere la apropietura sprincenelor.
Merg ei astfel domol alături în buiestru ţăcănit, vorbind mai de una mai de alta, şi rămâne lucru hotărât că se opresc împreună la conac pentru o gustare; şi din vorbă-n vorbă, nici nu prind de veste când ajung aci aproape să intre-n Sălcuţa. Cotind la stânga, de după tufişul movilei pe care stă biserica, li se arată, ca la o bătaie de glonţ, coperişul nou de tinichia al turnului strălucind în soare.
Tânărul îndeamnă calul ţinând scurt zăbala. Tot aşa şi negustorul. Calul ia vânt. Trecând prin faţa bisericii, flăcăul îşi face cruce. Atunci aude pe tovaroşul, rămas câţiva paşi înapoi, râzând grozav. Întoarce capul: tovaroşul, nicăieri... Mare minune!... Unde a putut pieri? A intrat în pământ?
Nu... E la han... îl aşteaptă sub umbrar...
Flăcăul nu a luat seama că negustorul i-a fost trecut înainte. Fireşte că aşa a trebuit să fie: în pământ n-ar putea intra un călăreţ cu cal cu tot...


telefoane mobile

Alte referate la Romana
» Flori de mucigai
» Liviu Rebreanu - personajul Apostol Bologa
» Enigma Otiliei
» Literatura interbelica
» Nervi de primavara - George Bacovia
» Ion Creanga
» Alexandru Odobescu- Tabel cronologic
» Ion Druţă
» Gheorghidiu, drama intelectualului
» Luna in poezia lui Eminescu

referate - © 2009 referate.itbox.ro - referate

Jocuri - Radio - Telefoane Mobile

webhosting